Valeriu Stelian – Vino, Doamne

În decembrie 1989, la TVR răsuna piesa „Nopți”, piesă ce a rămas în amintirea publicului sub denumirea de „Vino, Doamne” …

Doamne, vino Doamne
Sa vezi ce-a mai ramas din oameni.

Nopti lungi si triste acasa ma gandesc
Si pe voi acolo va zaresc
Sunt nopti pline de groaza pentru mine in razboi
Sunt nopti de basm acolo la voi.
Si Doamne, pentru ce o viata de cosmar?
Si pentru cine se moare in zadar?
Sunt nopti pline de groaza cand teama mi-e sa fiu,
Sunt nopti de basm de care nu mai stiu.

Doamne, vino Doamne
Sa vezi ce-a mai ramas din oameni.

De ce nu incetati acest cumplit razboi?
De ce va ganditi numai la voi?
Si nici nu va pasa de mama care-si plange
Copilul sau ucis ce zace-n balti de sange
Si nici nu va pasa de cei ce nu mai sunt
De cei ce va acuza de-acolo din mormant.

(Valeriu Stelian – Nopţi / Vino, Doamne)

Oare în decembrie 2010, 21 ani mai târziu, va avea Dumnezeu mai multe sau mai puţine de văzut la noi?
Ce a mai rămas din omul care odată a fost „coroana creţiunii”, fiinţă „după chipul lui Dumnezeu” …?

Oare „… România a redevenit liberă” ?
Sau libertatea noastră s-a transformat într-o robie diferită, dar la fel de crudă…

%d blogeri au apreciat asta: