Zece crestini mititei – Valentin Popovici

Zece creştini mititei se-mpărţeau în două,
Unul nu ţinea cu ei, şi-au rămas doar nouă!

Nouă creştini s-au gândit că e timpul copt
Să-ngrijească de săraci, şi-au rămas doar opt.

Opt creştini au observat anumite fapte,
S-au pornit pe criticat, şi-au rămas doar şapte.

Şapte creştini erau “buni”, însă unul trase
Nişte halbe la măsea, şi-au rămas doar şase.

Şase credincioşi “de rang”, nu de la opinci,
Unul a fost ofensat, şi-au rămas doar cinci.

Cinci creştini “evlavioşi” se distrau la teatru,
Unul nu s-a mai întors, şi-au rămas doar patru.

Patru sfinţi filozofau zilnic între ei,
Unul a vorbit prea mult, şi-au rămas doar trei.

Trei creştini se tot gândeau care-i mai de soi
Să-l aleagă predicator, şi-au rămas doar doi.

Doi creştini… iar cel mai mic cam iubea tutunul,
A plecat nepocăit, şi-a rămas doar unul.

…Un creştin, doar un creştin…, unul ca şi noi,
A vorbit despre Isus, şi-atunci au fost doi.

Doi creştini când s-au rugat, Domnul le-a dat roua.
Harul Lui a fost bogat, şi-au ajuns la nouă.

Nouă creştini s-au unit pentru mărturie,
Şi-au crescut, s-au înmulţit, şi-s acum o mie…

Înţelege, frate, azi, că nu-ţi spun poveşti,
Că din soiul ăstora poate şi tu eşti.

Ori eşti martor, martor viu, şi iubeşti lucrarea,
Ori eşti cu echipa rea…, cea cu demolarea.

Poezie de Valentin Popovici

Inspirat de www.inimipentrumisiune.wordpress.com, sursă imagine: www.joyfultoons.com

Reclame

Cât de măreţ e Dumnezeu – versuri de Costache Ioanid – interpretare Ami&Crista

De duminică seara, de când fratele Emil Bartoş mi-a reamintit poezia lui Costache Ioanid, cântând-o la Biserica Penticostală „Emanuel” din Sibiu … port cu mine zilnic amintirea acestor versuri şi bucuria apartenenţei la familia lui Dumnezeu, harul ce l-am primit de a-i spune „Tată” celui care este Creatorul întregului Univers. Vă invit să vă îmbogăţiţi şi voi sufletele, ascultând melodia interpretată de Ami şi Crista.

CÂT DE MAREŢ E DUMNEZEU!
de Costache Ioanid

Cât de măreţ e Dumnezeu!
Văd marea cu talazuri grele,
mă-nalţ pe munţii de bazalt
şi-mi zboară gândul printre stele,
tot mai înalt!

Ce-împărat îşi duce-oştirea
spre un gigantic apogeu?
Acel ce-a pus în goluri firea,
Acel ce-a scris oricui menirea,
mai mult decât nemărginirea
e Tatăl meu!

Cât de temut e Dumnezeu!
Vuiau de pe Sinai ecouri
când glasul Domnului vorbea.
Iar Moise-nainta prin nouri
şi tremura…

La tronul alb se strâng sfielnic
voivozi de foc din Empireu,
Şi heruvimii vin cucernic,
slăvind Eternul Vistiernic.
Şi-acest Stăpân Atotputernic
e Tatăl meu!

Şi cât de bun e Dumnezeu!
Chiar dacă stelele bătrâne
tot au o vreme când se-aştern,
dar cine în Isus rămâne
e-un fiu etern!

Şi-n faţa slavei sclipitoare
în ceasul lumii cel mai greu,
acei ce-au dat pe sfinţii la fiare
vedea-vor Forţa Creatoare.
Eeu voi şoptii cu adorare:
“E Tatăl meu…”

Un concurs castigat si unul propus …

carti
He he … nu mi se întâmplă chiar în fiecare zi, dar … mă bucur de fiecare dată când câştig câte un premiu mai mic sau mai mare. De data asta, Domnul a revărsat belşug: 10 cărți oferite de Societatea Biblică din România pentru că am răspuns frumos la cele 2 întrebări de pe InfoEvanghelic. Mulţumesc Doamne Isuse ! Promit să le citesc cu hărnicie 😉 (mai puţin cartea de cântări)! Şi îî mulţumesc şi lui Alin Cristea pentru vestea bună pe care mi-a dat-o :D.

Şi dacă tot veni vorba de concursuri, pentru marii împătimiţi ai peniţei s-a lansat PRIMA EDIŢIE A CONCURSULUI NAŢIONAL DE LITERATURĂ CREŞTINĂ, „FICŢIUNE VERSUS REALITATE”. Orice creştin care aparţine unei biserici evanghelice de pe teritoriu României, poate participa cu maxim o lucrare la fiecare dintre cele trei secţiuni: PROZĂ, PROZĂ SCURTĂ şi POEZIE. Pentru regulament şi detalii suplimentare vizitaţi www.fictiunevsrealitate.ro

fvsr

%d blogeri au apreciat asta: